RO | EN

Toma Arnăuțoiu

Toma Arnăuțoiu 1921-1959 | Memorial Toma Arnăuțoiu

Grupul de rezistenţă anti-comunistă din comuna Nucşoara

DESPRE GRUPUL DE LA NUCȘOARA


Grupul de rezistență din comuna Nucșoara, jud. Muscel (în prezent Argeș) s-a format în primăvara anului 1949. În iarna precedentă, Lt. Toma Arnăuțoiu, originar din Nucșoara, a fost contactat de col. Gheorghe Arsenescu, cu care a discutat de mai multe ori despre posibilitatea de a organiza un grup de rezistență anti-comunistă. Grupul urma să intervină pentru a neutraliza autoritățile locale, în momentul când, declanșarea anticipatului război dintre anglo-americani și Uniunea Sovietică, ar fi deschis calea spre schimbarea regimului comunist din România.

În februarie 1949, col. Arsenescu, alertat de arestarea unor membrii ai efemerului grup de la Dragoslavele, inițiat de el în 1948, pleacă în grabă împreună cu Toma Arnăuțoiu la Nucșoara. Aici li se vor alătura învățătorul Ion (Iancu) Arnăuțoiu, Petre Arnăuțoiu, respectiv tatăl și fratele lui Toma, învățătorul Alexandru Moldoveanu, preotul Ion Drăgoi și fiul acestuia, studentul Cornel Drăgoi ș.a.; împreună participă, în casele lui Petre Arnăuțoiu și Gheorghe Rizea, soțul Elizabetei Rizea, la primele întâlniri cu cei care vor face parte din grup sau îl vor sprijini cu alimente, îmbrăcăminte, arme și muniție.

În luna martie, în momentul plecării în munți, grupul era format din 16 membri, printre care patru femei. Deoarece nu se putea ascunde ușor de trupele de securitate care începuseră să scotocească zona și din cauza diferențelor de opinie în legătură cu tactica care ar fi trebuit adoptată, grupul s-a scindat în iulie 1949; o parte dintre membri au rămas împreună cu col. Arsenescu, iar ceilalți, sub conducerea lui Toma Arnăuțoiu.

În noiembrie 1949 col. Arsenescu s-a desprins de grup, și va sta ascuns până în anul 1960, când va fi arestat și condamnat la moarte.

Urmărit neîncetat timp de nouă ani, grupul din ce în ce mai restrâns rămas sub comanda lui Toma Arnăuțoiu, se va confrunta direct cu trupele de securitate, o parte dintre membri săi fiind arestați sau uciși. Erau urmăriți și prietenii sau rudele lor. Pentru a-i prinde, securitatea a făcut numeroase arestări în rândul acestora, a interceptat scrisori, a instalat echipament de ascultare în casa lui Ion Arnăuțoiu și a altor urmăriți, a racolat zeci de informatori și agenți, a folosit metode infame pentru a înșela buna credință, totul cu scopul de a obține informații care să ducă la prinderea grupului.

Din grup, au supraviețuit ascunzându-se într-o grotă aflată pe înălțimea Râpele cu brazi, lângă satul Poienărei: Toma Arnăuțoiu, fratele său Petre Arnăuțoiu, Maria Plop și Constantin Jubleanu, precum și copilul lui Toma Arnăuțoiu și al Mariei Plop. Punând în practică un plan abil de șantaj și racolare a lui Grigore Poinăreanu, fost coleg de școală al lui Toma Arnăuțoiu, plan în care locțiitorul șefului Direcției Securității Pitești, cpt. Nicolae Pleșiță (în prezent general) a avut un rol important, securitatea a reușit să-i prindă.

La 20 mai 1959, frații Arnăuțoiu au coborât la casa lui Grigore Poinăreanu pentru a lua câteva lucruri de care aveau nevoie. Securitatea, știind de întâlnire i-a trasat lui Poinăreanu misiunea de a le oferi un pahar cu țuică în care fusese pus un tranchilizant puternic. Odată misiunea îndeplinită, trupele de intervenție aflate în preajmă i-au arestat pe cei doi și apoi i-au obligat să le indice locul ascunzătorii în care rămăseseră Maria Plop, copilul și Constantin Jubleanu.

Somați să se predea, Maria Plop a coborât pe o scară de frânghie cu copilul în brațe. Constantin Jubleanu a tras asupra trupelor de securitate și a fost ucis în schimbul de focuri.

Arestații au fost duși la sediul securității din Pitești și anchetați timp de un an.

Tribunalul Militar al Regiunii a-II-a i-a condamnat la moarte pe frații Arnăuțoiu, dar și pe alți 14 oameni care i-au ajutat timp de nouă ani cât au fost urmăriți.

Marea Adunare Națională a respins cererile de comutare a pedepsei capitale formulate de condamnați, cei 16 fiind executați la penitenciarul Jilava în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959.