Dosar nr. 10764/1959

Serviciul învățământ
"Sinteza acțiunii de depistare și prindere a bandei Arnăuțoiu din regiunea Pitești"

(...)
În 1952 după ce comite jaful de mari proporții la extremitatea de nord a zonei de activitate - cabana Padina, banda intră în adâncă conspirativitate. Șeful bandei – Toma Arnăuțoiu – prin intermediul principalelor sale legături, lansează în zonă versiunea că membrii bandei au pierit în iarna anului 1952 sub o avalanșă de zăpadă în munți.

Această versiune, care circula în zonă, urma să adoarmă vigilența organelor noastre, iar batalioanele de trupe operative MAI care acționau în zona munților Făgăraș să fie retrase.

Paralel cu aceasta, banda a reușit să se strecoare în zona de acțiune a trupelor operative de securitate și să se ascundă nu departe de locul de domiciliu, cu ajutorul preoților Andreescu Nicolae și Constantinescu Ion din comuna Corbi – Poenărei.

Cîțiva ani organele noastre au încercat zadarnic să recruteze în zonă agentură din rândul persoanelor suspecte de legături cu banda. Deși grupul operativ al Direcției regionale MAI Pitești și-a intensificat activitatea, banda nu se mai semnala nicăieri. Noua metodă folosită de bandiți i-a avantajat și astfel ei au reușit să se mențină prin vechile lor legături.

În perioada anului 1954, agentul "Stan Marin" (agenților de securitate nu li se indică numele real - n.n.) a furnizat organelor noastre unele materiale din care rezultă că Chircă Marinica, veche legătură a bandei, face dese deplasări suspecte spre comuna Domnești, că deși ea a fost arestată, a reușit să scape pentru că la anchetă nu a declarat nimic despre legătura cu banda, cu toate că era una din primele legături încă de la constituirea bandei, în anul 1949. Tot agentul "Stan Marin" sesiza că Chircă Marinica se întâlnește des cu preotul Andreescu Nicolae și că este posibil ca aceștia să nu fie străini de existența bandei.

(...)
Pe baza acestor materiale furnizate de agent, care prezentau importanță deosebită, organele noastre au deschis dosar de verificare asupra numitei Marinica Chircă.

(...)
În iarna anului 1956 odată cu eliberarea din închisoare a părinților bandiților Toma și Petre Arnăuțoiu, s-a hotărât instalarea unui post T.O. de ascultare la domiciliul acestora.

Casa acestora, situată în comuna Nucșoara, era folosită în parte de postul de miliție. Părinții bandiților s-au stabilit mai întâi la o rudă în comuna Capul Piscului, raionul Muscel. În același timp, Iancu (Ion) Arnăuțoiu – tatăl bandiților, cerea insistent să-i fie cedată partea din locuința sa rămasă disponibilă. În acest fel organele noastre dispuneau de multe posibilități.

Vechiul șef al postului de miliție a fost înlocuit cu un nou șef și un ajutor al acestuia. În realitate ei erau ofițeri de securitate, dar despre acest lucru cunoșteau numai șeful D.M.R. Pitești și șeful raionului de miliție Curtea de Argeș. Postul de miliție s-a retras în două camere – una fiind postul propriu-zis, iar cealaltă fiind folosită drept dormitor pentru cei doi "milițieni"; din aceasta urma să se facă și ascultarea.

După instalarea T.O. în întreaga clădire, la insistențele repetate ale lui Iancu Arnăuțoiu, acestuia i-a fost predat restul de clădire și în scurt timp s-a mutat în ea. După mutarea acestuia în comună, el a început să primească vizitele a numeroși cetățeni din comună care îl ajutau din punct de vedere material.

La postul de ascultare T.O. se înregistrau discuțiile între locatarii imobilului și acești vizitatori, dar în aceste discuții nu apărea nimic cu privire la bandă. Unii dintre vizitatori, curioși, o întrebau pe mama bandiților dacă a mai auzit ceva de fii ei. De fiecare dată însă aceasta începea să plângă și răspundea că fii ei sînt morți.

Ascultarea la postul T.O. se făcea în mod neregulat și nesatisfăcător deoarece cei doi ofițeri trebuiau să îndeplinească și munca ce le revenea ca milițieni. Era deci necesar ca ascultarea să se facă permanent ziua și noaptea. Ca urmare s-a constituit un grup de trei ofițeri care deserveau ascultarea prin rotație. Introducerea în post făcându-se întotdeuna la o săptamână, în timpul nopții, la orele 24.00.

Pentru că în câteva rânduri soții Arnăuțoiu au manifestat interes pentru a ști ce anume este în cea de-a doua cameră a postului, s-a hotărât ca permanent, în fiecare dimineață, ofițerul de la ascultare să intre în dulap și, timp de o jumătate de oră, geamurile camerei să stea deschise pentru aerisire; cu această ocazie soții Arnăuțoiu aveau posibilitatea să cerceteze camera. Măsurile luate s-au dovedit juste, deoarece în diferite ocazii, câte unul din soții Arnăuțoiu, sub pretextul că stă de vorbă cu milițianul care făcea curățenie, cerceta atent camera prin geamul deschis.(...)

INTRODUCEREA AGENTULUI "MOHOR MIHAIL" ȘI APLICAREA UNOR LEGENDE ȘI COMBINAȚII

Agentul "Mohor Mihail" trăia sub nume fals; era un element sincer și capabil, verificat în activitatea cu organele noastre. El a acceptat de bunavoie să intre în acestă lucrare și urma ca organele noastre să ia o serie de măsuri care să facă posibilă introducerea lui în zonă. În comuna Nucșoara – satul "Bahna" exista o magazie a SMT-ului. În apropierea acestei magazii, domiciliau Marinica Chircă și sora acesteia. Agentul trebuia deci mutat într-o funcție oarecare la această magazie de alimente.

Pentru ca locul să devină vacant, prin organele în drept șeful magaziei a fost promovat în funcție, iar agentul, protrivit instructajului, a mers la Directia SMT și a solicitat postul respectiv, pretextând ca este bolnav de nervi și că medicii i-au recomandant șederea pentru o perioadă mai îndelungată într-o regiune muntoasă, unde să presteze un serviciu cu cât mai puține eforturi. În legătură cu postul el a motivat că i-a fost recomandat de un inginer, cunoscut al său, care lucrează pe un șantier din raza raionului Curtea de Argeș.

(...)
În felul acesta agentul "Mohor Mihail" a fost introdus în zonă, chiar în vecinatatea surorilor Chircă.

(...)
Întrucât agentul "Mohor Mihail" era necăsătorit, el a cerut unui cunoscut al său, să-i caute în sat o femeie care ar putea să-i gătească mâncare contra plată. Ca urmare, cunoscutul agentului i-a comunicat acestuia după un timp că ar putea să ia masa la locuitoarea Ana Simion (sora numitei Marinica C).

Câteva săptămâni agentul a luat masa la această femeie împreună cu alți salariați ai magaziei, pentru a nu atrage atenția că este interesat să lege o relație cu ea.

(...)
Într-una din zile, Marinica C. i-a cerut agentului să-i dea pe datorie cîteva kilograme de ulei, zahăr și alte alimente, urmând ca datoria să-i fie achitată de fiul ei când va veni de la lucru din pădure. Agentul nostru i-a satisfacut cererea și câteva zile mai târziu lucrătorii de la postul T.O. instalat în comuna Nucșoara au înregistrat o discuție interesantă între gazde și Marinica C. Din acestă discuție rezulta că Marinica C. le-a făcut cunoscut parinților bandiților despre venirea noului șef al magaziei, cât și despre faptul că în prezent ia masa la sora ei, că pare a fi un om serios și că până în prezent nu s-a interesat de nimic. Din această discuție, organele noastre au tras concluzia că Marinica C. este prudentă și-i ține la curent pe părinții bandiților cu toate evenimentele ce se petrec în sat.

Cu această ocazie s-a stabilit că alimentele pe care le luase cu puțin timp înainte de la șeful magaziei, numita Marinica C. le dăduse parinților bandiților. Mai înainte ca Marinica C. să plece la părinții bandiților, prin T.O. s-a aflat că aceștia au sfătuit-o să ia seamă și se rugau ca dumnezeu să-i ajute.

Întrucât agentul "Mohor Mihail" se mutase cu domiciliul la Ana Simion, el avea posibilitatea să stabilească toate deplasările făcute de cele două femei. Astfel, în repetate rânduri el a sesizat că cele două surori lipsesc uneori de acasă o zi și o noapte și chiar mai mult, că aproape de fiecare dată numita Ana Simon motivează fără să i se ceară față de agent lipsa ei, spunându-i că a mers cu sora ei la Domnești, la târg, după diverse cumpărături, la farmacie, la medic, etc.

(...)
Câteva luni mai târziu, prin natura relațiilor care se creaseră între agentul "Mohor Mihail" și Ana Simion, agentul devenise un fel de stăpân al casei.

El începuse să repare acareturile din curte, salariul câștigat îl aducea în casă, cumpărase un vițel pe care-l creștea, făcea planuri în legătură cu repararea casei și alte asemenea treburi gospodărești, fapt care a determinat-o pe Ana Simion să vadă în agentul nostru un om cu intenții serioase de a rămâne în comună și de a se căsători cu ea. În acest timp, la postul T.O. au fost interceptate în repetate rânduri obiectivele Marinica Chircă și Ana Simion aduncând vești de la bandiți; în unele discuții ele arătau că bandiții sînt prin împrejurimi, că acolo unde stau au o poiană și vedere spre șosea și că, pentru orice eventualitate, au destul armament. În câteva rânduri, atât Ana Simion cât și Marinica Chircă, vorbeau despre un popă care "... a măcinat mălai, a trimis știri din comună și altele", însă al cărui nume nu-l pomeneau niciodată.

Din discuții, se desprindea clar, că Ana Simion și Marinica Chircă cunosc locul unde se ascund bandiții, dar niciodată ele nu au amintit locul precis.

(...)
Pentru a stabili poziția numitei Elena Florea (sora fraților Arnăuțoiu – n.n.) din Câmpulung-Muscel în legătură cu cunoștințele ce le avea despre bandă și a o determina îndeosebi pe bătrână să-i destăinuiască acesteia ultimele informații în legătură cu existența bandiților în zonă, agentul "Stan Vasile" a fost instruit asupra modului cum s-o atragă pe Elena Florea într-o deplasare la părinții acesteia. Legenda de deplasare a fost aceeași ca și la prima deplasare a agentului; organele au pus la dispoziția agentului "Stan Vasile" un camion, "venit din București pentru ridicarea de materiale" și cu care agentul s-a deplasat în comuna Nucșoara pentru a-și aduce o anumită cantitate de fân de la proprietatea sa.

(...)
Agentul "Mohor Mihail" sesiza continuu despre tot mai multe deplasări făcute de Marinica Chircă și Ana Simion. Întrucât organele noastre nu știau direcția în care acestea se deplasau, în toamna anului 1957 a fost format din lucrători de securitate un grup de turiști, băieți și fete, care cu sprijinul Direcției Silvice, au fost instalați în cabana silvică din satul "Bahna Rusului". Lucrătorii au fost dotați cu echipament turistic și acte în regulă ca fiind din București, de la departamentul silviculturii, veniți aici să-și petreacă concediul de odihnă.

Ei le-au cunoscut în prealabil pe numitele Ana Simion și Marinica Chircă și aveau sarcina ca, din punctele obligatorii de trecere să stabilească direcția încotro acestea se îndreptau.

Cu toate că câțiva lucrători se îndeletniceau aproape toată ziua cu pescuitul la un punct obligatoriu de ieșire din sat, la podul de peste Râul Domnei, ei n-au reușit să le observe niciodată pe cele în cauză, deoarece majoritatea deplasărilor le făceau noaptea sau în zorii zilei când prezența lucrătorilor în locurile respective ar fi fost foarte suspectă.

În această perioadă, într-una din zile, după amiază, prin T.O. instalată la Iancu Arnăuțoiu, a fost interceptat într-o discuție cu preotul Andreescu Nicolae.

Cei doi jucau table și printre diverse discuții lipsite de importanță, preotul Andreescu Nicolae i-a comunicat gazdei că "băieții eu nevoie de încălțăminte nr. 43,42,41 și 39 ; mai au nevoie și de mălai, că în rest au de toate".
Gazda a răspuns că are niște bocanci mai vechi 41 și-i va da pe aceștia, iar pentru rest va vedea ce face.

(...)
Întrucât condiții de supraveghere nu existau, orice persoană străină apărută în aceste comuni fiind suspectă ca ofițeri de securitate, organele noastre erau puse în situația să întreprindă alte măsuri care să accelereze ritmul acțiunii.
Ca atare, organele noastre au hotărât să urgenteze recrutarea numitei Ana Simion, persoana care se presupunea că este în măsură să informeze organele de securitate asupra situației reale privind banda și locul unde se ascundea.

Planul prinvind combinația de scoatere a numitei Ana Simion din zonă a fost conceput și pus în aplicare.
La aplicarea planului s-au avut în vedere stadiul avansat al relațiilor dintre agentul "Mohor Mihail" și Ana Simion.

(...)
Între timp, organele noastre "au creat" pe verișoara agentului "Mohor Mihail" singura persoana în viață din familia lui.

Această "verișoară" era căsătorită cu un "inginer" și domicilia mai mult singură în orașul Miercurea-Ciuc, "soțul" având serviciul în regiunea Ploiești.
"Verișoara" agentului era în realitate o lucratoare de securitate de la București, ce fusese instalată la Miercurea-Ciuc, la o adresă (casa de întâlnire a organelor noastre).

Agentul "Mohor Mihail" i-a scris acesteia o scrisoare în care îi explica pe larg noua situație în care se găsea, și-i arăta că intenționează să rămâna unde are serviciul, urmând a se căsători cu Ana Simion.

Pentru aceasta, o rugă pe "verișoara" să se intereseze să-i scoată de la Sfatul Popular actul de naștere, fiindu-i necesar la căsătorie.

El amintea că actul de deces al fostei soții îl scosese de la București.

Din aceași scrisoare agentul iși exprimă dorința ca la nunta lui să vina și verișoara sa, împreuna cu soțul ei.

Ana Simion a povestit despre scrisoarea aceasta și surorii sale Marinica Chircă; împreuna ele i-au cerut părerea numitei Laurenția Arnăuțoiu, mama bandiților. Mama bandiților a fost de acord ca Ana Simion să se căsătorească cu "Mohor Mihail", însă i-a atras atenția să nu cumva "să vorbească ceva față de el" (în legătură cu bandiții – n.r.)

(...)
În scurt timp "verișoara" de la Miercurea-Ciuc a răspuns printr-o scrisoare că s-a interesat în legătură cu obținerea certificatului de naștere și că pentru aceasta a trebuit să-i plăteasca unui funcționar spre a-i urgenta eliberarea. În continuare le spune că în curând le va trimite actul de naștere respectiv, le ura noroc în căsătorie și își exprimă dorința de a o cunoaște pe soția vărului ei.

Mai târziu, "verișoara" a trimis o altă scrisoare prin care comunica agentului că actul de naștere nu poate fi înmânat altei persoane decât solicitantului, întrucât trebuie să semneze de primirea lui. Ea îl ruga pe varul ei să vină personal să-și ridice actul de naștere și dacă vrea, cu această ocazie să vină împreună cu viitoarea lui soție urmând ca la nuntă să le întoarcă vizita.

Ambii au hotărât plecarea într-una din zilele de la jumătatea lunii ianuarie 1958.

Pentru a găși un pretext de reținere a lor în drum, organele noastre l-au instruit pe agent să ia cu el o cantitate de cca. 20kg țuică, sub motiv că o duce cadou "verișoarei" sale. Agentul s-a conformat instructajului.
La postul T.F. din gara Sfântul Gheorghe organele noatre au pregătit locul de anchetă; două camere de detenție în care a fost instalat T.O. În ziua plecării, ambii au fost luați în supraveghere operativă, iar la orașul Stalin, s-au urcat în același tren trei ofițeri de securitate deghizați care deasemenea transportau țuică în valize, damigene, etc. Doi s-au așezat pe bănci în același compartiment cu obiectivul, iar unul în alt compartiment. După plecarea trenului din orașul Stalin, doi ofițeri de securitate deghizați în lucratori de miliție T.F. și instruiți asupra modului de efectuare a controlului în tren, au început controlul pentru a descoperi infractorii – negustorii de băuturi alcoolice. În urma controlului, cei doi "milițieni" i-au reținut și i-au dat jos în gara Sf. Gheorghe pe agentul "Mohor Mihail", pe soția acestuia (Ana Simion) și pe cei trei ofițeri de securitate deghizați, toți fiind duși la postul de miliție T.F. din gară.

Conform instrucatajului, în postul de miliție din gară "Mohor Mihail" de față cu ceilalți, a avut o atitudine recalcitrantă "de nesupunere", în urma cărui fapt organele de miliție l-au bruscat și drept rezultat, împreună cu soția sa, au fost băgați într-o camera de detenție.

În prima cameră, organele de miliție au cercetat pe cei trei așa ziși infractori, le-au confiscat țuica, întocmindu-le proces verbal de contravenție. Toate acestea au fost facute în așa fel ca cei doi soți să aibe posibilitatea să audă ce se petrece dincolo.

Prin postul de ascultare T.O. s-a înregistrat cum Ana Simion îi făcea reproșuri agentului cu privire la faptul că a avut o atitudine necuviincioasă față de milițieni și cum aceasta își exprima teama ca nu cumva "din această întâmplare să iasă și altceva".

(...)
Organele de miliție nu s-au mai ocupat de ei, creându-le posibilitatea să discute spre a fi interceptați la postul de ascultare T.O. Toată noaptea agentul "Mohor Mihail" a discutat cu Ana Simion întrebându-se mereu: "Ce ar putea să aibe cu noi securitatea statului?" Ana Simion la rândul ei, arăta a fi extrem de framântată motiva că "trebuie să fie ceva în legătură cu banda, dar ea nu cunoaște nimic și dacă se va întâmpla ceva tot sora este de vină".

(...)
După scurt timp, mai ales că din anchetă a reieșit că Ana Simion nu cunoștea locul unde se ascund bandiții, organele noastre au tras concluzia că prin recrutarea numitei Ana Simion nu se întrevedea posibilitatea ca, într-un viitor apropiat, să se obțină rezultate, îndeosebi să se stabilească locul unde banda se ascunde spre a fi capturată. Ana Simion se îmbolnăvise, arăta foarte prost și în ultimul timp se închise în ea și manifesta o stare de neliniște extrem de accentuată. Agentul "Mohor Mihail" lupta din răsputeri să o readucă la vechea ei poziție pentru ca prin intermediul surorii sale să poata fi utilă în acțiune.

(...)
Într-una din zile, agentul "Mohor Mihail", venind la întâlnire, a relatat urmatoarele: "Sosind de la serviciu, nu am găsit-o pe Ana Simion acasă. Aranjând unele lucruri pe masă, am dat peste un bilet. Pe scurt, conținutul biletului era următorul: "Nu mai pot suporta situația aceasta; simt că nu mai pot să trăiesc; să nu te superi pe mine pentru ceea ce fac; eu plec; să ai însă grijă să dai și pentru mine o pâine de pomană".

Din casă nu lipseau nici un fel de lucruri. Nici chiar cele câteva sute de lei pe care agentul le avea ca economii. Ana Simion plecase cu ce era pe dânsa. Între timp, a dispărut de la domiciului și Marinica Chircă.

În fața acestei situații, agentul s-a orientat. Față de lumea din sat a lansat zvonul că pe soția lui, fiind grav bolnavă, a trimis-o la București împreună cu sora ei – Marinica Chircă și că probabil vor sta mai mult acolo.
Întrucât organele noastre ajunseră la concluzia că Ana Simion a trădat față de sora ei și chiar față de alte persoane, pe lânga faptul ca acțiunea era pe punctul de a se prăbuși, era în pericol însăși viața agentului.

(...)
La postul T.O. instalat la locuința obictivului Iancu Arnăuțoiu au fost înregistrate discutii din care rezulta că parinții bandiților nu cunosc adevarul în legatură cu plecare celor două femei, ci doar versiunea lansată de agent.

Între timp la domiciliul lui Iancu Arnăuțoiu într-una din camere, ascultarea nu se mai putea face.
În urmatoarele zile, o vizită facută de preotul Andreescu Nicolae la obiectiv a lamurit definitiv ce se întâmplase.

Iată ce povestește obiectivul, preotului: "Într-o după-amiază, stăteam pe pat și cititind o carte am auzit cum un șoarece rodea o scândură. Mi-am îndreptat privirea într-acolo. Șoarecele a scos capul de câteva ori afară, apoi a ieșit, și după puțin timp a intrat înapoi. A două zi m-am hotărât sa astup gaura. Pentru ca să o astup mai bine am tras pervazul afară și dedesubt am găsit o sârma albă, învelită în fire de mătase. Am tras de ea, dar ținea undeva pe dedesubt. Am luat atunci cleștele și am tăiat-o, am astupat gaura șoarecelui și am pus pervazul la loc. Ce o fi fost asta?"

În același timp, i-a arătat preotului Andreescu sârma pe care o găsise și care provenea de la instalația tehnică. Cercetând sârma Andreescu îi spuse gazdei: - " de ce n-ai umblat mai departe să vezi peste ce dai. Poate or fi ceva aparate și aveti grijă să nu mai discutați nimic".

(...)
Scoaterea din zonă a preotului Andreescu și recrutarea acestuia devenise o necesitate absolută. El însă trebuia scos din zonă cu foarte multă grijă întrucât plecarea preotului, având în vedere și ultimele întâmplări, ar fi putut fi interpretate de careva din legăturile bandei ca măsuri luate de securitatea de stat.

(...)
Prin Departamentul Cultelor (de la București) s-a solicitat împuternicitului de culte regional și episcopului de Argeș să dea 5-6 preoți care, timp de o luna sau două, să meargă în nordul Moldovei în misionarism, pentru combaterea stilismului. Împuternicitul de culte, în obiceiul căruia era să țină legătura cu organele securității de stat, primind această însărcinare, s-a prezentat la securitate și a solicitat sprijin. Astfel, organele securității de stat, prin persoanele propuse împuternicitului de culte l-a numit și pe preotul Andreescu Nicolae din comuna Nucșoara.
Pentru ca în zonă să nu se nască bănuieli, au fost propuși și doi preoți din comunele vecine cu comuna în care preotul Andreescu iși desfășura activitatea bisericească. Au mai fost propuși de asemenea preoți din raionul Câmpulung și raionul Vedea, pentru a nu trezi bănuieli împuternicitului și nici ale episcopului.

În ziua plecării, preotul Andreescu a fost luat în supraveghere. La Departamentul Cultelor din București, după un scurt instructaj și un seminar asupra cunoștințelor, preoții au fost îndrumati către Iași, la Mitropolia Moldovei de unde urma ca cei admiși să fie repartizați pe raioane. La Mitropolia din Iași, organele noastre au aranjat ca acești preoți să fie repartizați cât mai departe unul de altul, pentru a nu avea posibilitatea să comunice între ei.

În drum spre locul unde urma să-și desfășoare activitatea de misionar, preotul Andreescu a fost reținut și adus la București unde urma să fie anchetat.

În primele două zile de anchetă preotul a refuzat să dea declarații în legătură cu participarea sa la activitatea bandei. În urma acestei situații, organele noastre au plastografiat o scrisoare ca din partea preotului Andreescu către familie, cu care ocazie acesta trimitea știri acasă din care rezulta că el a ajuns cu bine la locul de destinație și urmează ca timp de o luna de zile să-și desfășoare activitatea de misionar în diverse comune din raionul unde fusese repartizat.

(...)
Fiind anchetat îndeaproape, preotul Andreescu refuza cu încăpățânare să facă declarații și nu se întrevedeau deloc posibilitățile recrutării lui.

După circa 7 zile de anchetă, organele noastre și-au completat materiale cu fapte rezultate de la agentura de camere, care reușise să-l determine să vorbeasca despre bandă.

La început, el a declarat numai frânturi. Cu timpul însă dându-și seama că situația în care se afla e complicată, el a început să dea de înțeles că ar fi sigura persoană în măsura să ajute organele de securitate întrucât se bucura de foarte mare încredere din partea bandiților, mai ales din partea șefului acestora – Toma Arnăuțoiu.

(...)
Întrucît se observase că în ultimul timp mama bandiților nu mai discuta acasă ci mergea la o vecină a ei, anume Elisabeta Rizea principală legătură a bandiților, organele noastre s-au gândit că trebuie să facă ceva pentru ca și în acest loc "să încurce treburile". La această femeie lua masa unul dintre milițienii de la postul de Miliție. În această situație, un pretins "unchi" al milițianului "ieșit de curând din spital", căruia i se recomandase de medic să nu mai lucreze și pentru o perioadă oarecare să se retragă într-un loc mai liniștit, a rugat pe nepotul său să-i găsească o gazdă unde ar putea să stea o lună sau două (el menționa că dacă ar putea sta împreună, ar fi și mai bine).

"Unchiul", care era de fapt ofițer de securitate, a fost instruit, trimis în comuna respectivă, cu ajutorul milițianului, introdus la Elizabeta Rizea. Aci el se manifesta ca un om care nu era în toate facultățile mintale astfel ca, indiferent de vizita pe care o primea Elisabeta Rizea, găsea pretexte pentru a o împiedica pe aceasta să discute cu cineva.

În acest mod, mama bandiților, venind să aducă sau să primească știri, era de fiecare dată deranjată. În cele din urmă, prin T.O. s-a stabilit că Elisabeta Rizea era nemulțumită de faptul că a primit pe acest "unchi" nebun al milițianului și că nu-și mai poate vedea de casă din cauza lui.

La rândul ei, mama bandiților Arnăuțoiu își arăta nemulțumirea că nu mai putea sta de vorbă cu Elisabeta Rizea și o sfătuia pe aceasta să facă ceva să scape de el.

Organele noastre au obligat-o astfel pe mama bandiților să renunțe la aceste vizite, să poata fi folosită din nou T.O. de ascultare.

Pregătind pâna în cele mai mici amănunte combinația în care trebuia să intre arestatul Andreescu Nicolae și având convingerea că acesta se va comporta potrivit instructajului (bineînțeles limâtindu-i-se în același timp posibilitățile de trădare) lucrătorii operativi au pus-o în aplicare.

La unul din spitalele din București într-o rezervă cu 3 paturi, au fost internați 2 "bolnavi" care erau sub supravegherea unui profesor. Ulterior, la același spital și la aceeași rezervă preotul Andrerescu a fost adus cu piciorul în ghips, fiind transferat în acest spital de la o ambulanță, întrucât "suferise un accident de circulație în urma căruia s-a ales cu câteva fracturi" (fapt ireal).
La spital preotul Andreescu a fost pus în legătură cu ofițerii noștri care aveau sarcina să-l supravegheze permanent, îndeosebi atunci când el va primi vizite.
Accidentul s-a petrecut când acesta se întorcea acasă. Din spital preotul Andreescu i-a trimis familiei sale o telegramă în urma căreia a fost vizitat de soția sa. În timpul vizitei soției sale și a altor rude pe care le avea în București, preotul Andreescu s-a comportat bine și astfel a fost creată posibilitatea ca cei din zonă să nu bănuiască nimic despre faptul ca el ar fi arestat de organele de securitate.

În timpul șederii în spital, preotul a purtat corespondență cu familia, a primit știri de la legăturile lui și pachete de la cunoscuții din București. În ultimele zile ale anchetei, mai înainte ca organele noastre să pună în aplicare această combinație, preotul a declarat că ultima legătura a bandiților, după cele întâmplate, a rămas numitul "Marinache Gh." (Grigore Poinăreanu – n.n.)

În legătură cu "Marinache Gh." preotul Andreescu a declarat că, cu mult în urma îl recrutase ca element de sprijin al bandei și că devenise principalul susținător al bandiților fiind cel mai bogat om din sat și fost coleg de școală cu Arnăuțoiu Toma.

Organele noastre aveau la dispozitie cel mult o lună și jumătate, timp în care banda trebuia indentificată și depistată ; după această perioadă exista pericolul ca banda să se urce la munte, odată cu topirea zapezilor și urcarea turmelor de oi.

Numitul "Marinache Gh." a fost studiat îndeaproape, fiind cunoscut de foarte mult timp de organele noastre. În perioada anului 1952-1953 el mai fusese folosit în diverse probleme legate de bandă fără să fi fost recrutat.
Asupra numitului "Marinache Gh." organele noastre aveau suficiente materiale compromițătoare ; din studiu însă rezulta că exista pericolul ca viitorul agent să trădeze legătura cu organele securității statului.

Câteva date cu privire la persoana candidatului puneau organele noastre în situație să nu poată lua o hotărâre definitivă în recrutarea acestuia. Candidatul avea multe defecte, recrutarea lui părând a fi contraindicată. "Marinache Gh." era bețiv înveterat, homosexual, fără personalitate și cunoscut cu dese manifestări dușmănoase dedându-se chiar la acte de instigare publică.

Studiind și alte elemente de legătură ale bandei, organele noastre s-au oprit totuși asupra numitului "Marinache Gh." deoarece el rămăsese ultima legătură a bandei cunoscute organelor noastre și singurul deci în măsură ca într-un timp relativ scurt să predea organelor securitații de stat întreaga bandă.

(...)
În anchetă "Marinache Gh." a declarat și alte date din care rezulta că bandiții sînt undeva prin apropiere, deoarece de la locul unde se ascundeau pâna la locul de întâlnire cu "Marinache Gh." aveau nevoie de o oră, ținând cont că ei nu umblau decât după căderea nopții. În ultima parte a anchetei "Marinache Gh." a declarat ca el nu vrea să renunțe la libertate, la modul său comod de viață, că este dispus să ajute organele de securitate la prinderea bandei, dar cerea să i se dea garanția că după rezolvarea acestui caz va fi liber. "Marinache Gh." a fost astfel recrutat și instruit asupra modului cum trebuie să lucreze ; i s-a dat un termen până la care trebuia să predea organelor noastre întreaga bandă.

(...)
Deoarece la fiecare întâlnire agentul "Marinache Gh." ducea bandiților alimente și țuică pe care le consumau împreună la locul întâlnirii, s-a hotărât ca la întâlnirea fixată pentru data de 19/20 mai 1958, dată la care organele securității statului trebuiau să acționeze pentru capturarea bandei, agentul să ducă și 2kg de țuică și o gustare.(...)

PROCES-VERBAL DE INTEROGATORIU
Arestatul Toma Arnăuțoiu

Răspuns : La orele 22, a venit Poinăreanu și m-am întâlnit cu el în curtea locuinței acestuia. M-a întrebat cu cine sînt și eu i-am răspuns că sînt cu fratele meu Arnăuțoiu Petre. Auzind acest lucru a afirmat că pe Jubleanu Ctin nu l-am adus.
Mi-a dat o șapcă nouă și niște hârtii care mi-a spus că sînt hărți și niște praf D.D.T.
M-a invitat în casă și eu am refuzat spunând că fratele meu se afla în grădină împreună cu Sorescu Nicolae.
Auzind acest lucru, Poinăreanu mia spus ca au niște țuică și că se duce să o ia.
Eu am afirmat că să lase țuica și să mai stăm puțin de vorbă. Poinăreanu a plecat în casă și a venit cu o sticlă în care avea cca.1/4 țuică.
Am mers la tîrlă unde am găsit pe Sorescu Nicolae și pe Arnăuțoiu Petre, m-am asezat pe iarbă și Poinăreanu ne-a servit cu cîte un păhărel de țuică.
Dupa cca. 20' Sorescu Nicolae a căzut pe spate și a adormit.
Am continuat unele discuții în care timp a adormit și Arnăuțoiu Petre. (Dosar nr.1238, vol.43)

(Continuare Dosar 10764)
În imediata apropiere a casei agentului la domiciliul unui om cinstit, a fost introdusă o echipă care trebuia să acționeze conform planului, iar în comuna vecină, încă de cu noapte a intrat un camion camuflat cu cca. 30 ofițeri, cu armamentul necesar și câini de urmărire.
La casa unde a fost introdusă prima echipă de operații, a fost instalat și un post de recepționare a semnalelor pe care urma să le dea agentul la ora cind trebuia acționat.
Cu două zile înainte de operație, ofițerul care ținea legătura cu agentul „căra lemne cu un camion de la I.R.T.A.”, și în felul acesta el ținea legătura cu agentul instruindu-l asupra modului cum trebuie să acționeze și asupra felului cum trebuiau folosite aparatele ce i-au fost încredințate. Pentru orice eventualitate agentul a fost instruit ca pe lângă folosirea aparatului, în geamul din stradă să pună și un consemn care sa poată fi observat de ofițerii noștri.

Pentru a nu-i fi teamă, agentul a fost asigurat că în imediata lui apropiere se găsesc organele noastre care vor acționa prompt și deci el să aibă toată încrederea că va fi apărat. La întâlnirea fixată de agent au venit numai bandiții Toma și Petre Arnăuțoiu, Maria Plop și Jubeleanu C-tin ramânând la bordei (ca masură de precauție, bandiții obișnuiau să plece câte doi, iar ceilalți doi să rămână la bordei).

Pentru a semnaliza prezența bandiților la stîna lui Sorescu, agentul a fost instruit ca după un consum minimum de țuică să simuleze că e beat și că i-a venit rău. (Fiind alcoolic, bandiții cunoșteau că nu rezistă mult la băutură). În această stare el trebuia să ceară să fie dus acasă de bandiți – lucru care se mai întâmplase și cu ocazia altor întâlniri.

Planul s-a desfășurat conform prevederilor: agentul s-a îmbătat după puțin timp, iar bandiții l-au dus acasă și s-au înapoiat pentru a termina țuica ce mai rămăsese. Agentul a dat consemnul de prezența bandiților la stînă. Între timp, bandiții au băut în continuare iar țuica fiind foarte tare și-a făcut imediat efectul; banditul Toma Arnăuțoiu a adormit, iar Petre Arnăuțoiu și Sorescu erau în stare de inconștiență aproape totală.(...)

Arhiva C.N.A.S. - Dosar informativ 675
18.05.1959

(....) Îți dau cîteva date cu privire la simtome:
Beție normală somnolență – mîinile și picioarele devin moi - omul nu mai are voință- nu mai poate reacționa – unii se mai ridică la început merg puțin împleticindu-se și cad jos, intră în somn adînc cca. 10-12 ore. Unii care au voință prea mare cad și stau în letargie cu ochii deschiși. Creerul nu mai judecă – pînă în cele din urmă adoarme.(...)

Maior Constandache
(...)
Încercuirea stînei de organele care operau, i-a trezit oarecum pe bandiți. Ei au încercat să se apere, dar fără să reușească, cu tot armamentul pe care-l aveau asupra lor. Banditul Petre Arnăuțoiu, care era puțin mai lucid, a reușit totuși – pentru moment – să iasă din încercuire și să se ascundă în niște boscheți: el însă a fost prins imediat.

Petre Arnăuțoiu, a declarat locul unde se afla bordeiul și împreună cu el grupul de operații s-a deplasat la cca. un km și jumătate de locul acțiunii, în punctul numit "Rîpile dracului" unde bandiții își construiseră un nou bordei.
Întreaga zonă din jurul bordeiului a fost încercuită; dupa somații îndelungate, Maria Plop s-a predat, coborându-se din bordei împreună cu copilul ei în etate de doi ani.

Banditul Jubleanu C-tin a refuzat să se predea și a deschis foc asupra organelor noastre.

______________________________________________

COTĂ ARHIVA S.R.I.
NOTĂ: Au fost respectate ortografia și gramatica textului